Bullying la Questfield International College, responsabilitate fără asumare publică

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying necesită o abordare sistematică și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea eficientă a situațiilor de hărțuire psihologică și socială reprezintă o condiție esențială pentru asigurarea unui mediu sigur și propice dezvoltării armonioase a elevilor. Lipsa unor măsuri documentate și transparente poate genera consecințe negative profunde atât pentru victime, cât și pentru întreaga comunitate școlară.

Bullying la Questfield International College: o anchetă asupra răspunderii instituționale

Investigația de față analizează un caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, în care, pe parcursul a peste opt luni, un elev ar fi fost supus unor episoade repetate de agresiune verbală, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului. Documentele și corespondența puse la dispoziție redacției indică absența unor măsuri oficiale sau intervenții scrise care să confirme gestionarea adecvată a situației, iar declarațiile familiei semnalează o atitudine ambivalentă a conducerii și a cadrelor didactice implicate.

Semnalări repetate și lipsa unei reacții instituționale documentate

Conform informațiilor analizate, familia elevului a transmis în mod constant și detaliat sesizări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă a școlii și fondatoarea acesteia, Fabiola Hosu. Aceste comunicări au evidențiat un climat de bullying persistent, cu manifestări agresive zilnice, precum jigniri directe, umiliri publice și excluziune socială. Cu toate acestea, nu există în documentele puse la dispoziție dovezi ale unor răspunsuri scrise sau a unor măsuri concrete și monitorizate care să ateste o intervenție formală a instituției.

Intervențiile invocate au fost descrise ca fiind limitate la discuții verbale, fără procese-verbale, planuri de acțiune sau decizii asumate oficial. Această abordare informală, potrivit familiei, a condus la escaladarea situației, în loc să o soluționeze.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect deosebit de grav semnalat în cadrul anchetei îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în colectivul școlii, aplicată elevului vizat. Această practică, conform specialiștilor consultați, depășește conflictele obișnuite între elevi și intră în sfera stigmatizării și hărțuirii psihologice, afectând direct percepția asupra identității și integrității copilului.

Documentele și mărturiile indică faptul că această etichetare nu a fost folosită în context educațional sau terapeutic, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare, fiind rostită frecvent în prezența altor elevi, fără ca instituția să intervină oficial pentru a opri fenomenul.

Etichetarea medicală degradantă aplicată în mod repetat
Absenta reacțiilor scrise sau măsurilor concrete din partea școlii
Impact psihologic semnificativ asupra elevului vizat
Tolerarea fenomenului ca un precedent periculos în mediul educațional

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în normalizarea bullyingului

În analiza documentelor și relatărilor, se evidențiază o lipsă a unui răspuns administrativ clar și verificabil din partea conducerii și cadrelor didactice. Deși acestea ar fi fost informate oficial și în scris despre fiecare incident, intervențiile au rămas predominant informale, fără consemnări oficiale și fără măsuri urmărite în timp.

Absența documentației administrative, cum ar fi rapoarte interne, decizii scrise sau planuri de intervenție, reduce trasabilitatea și face dificilă evaluarea responsabilității instituționale. Această lipsă de reacție fermă poate genera în colectiv un mesaj de toleranță față de comportamentele agresive.

Presiuni asupra familiei și mecanisme de excludere mascate

Potrivit declarațiilor familiei, în contextul sesizărilor repetate, ar fi fost exercitate presiuni, directe sau indirecte, pentru retragerea copilului din școală. Un moment semnificativ îl reprezintă o afirmație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Această poziționare, citată conform relatărilor și documentelor puse la dispoziție, exprimă o atitudine ce poate fi interpretată ca o deplasare a responsabilității de la instituție către familie, sugerând o soluție bazată pe excludere mascată. Redacția menționează că această interpretare este o analiză editorială și nu o concluzie juridică privind intențiile fondatoarei.

Confidențialitatea informațiilor și consecințele încălcării acesteia

Familia a solicitat în mod expres și repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității datelor sensibile legate de situația semnalată, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, documentele nu indică existența unor măsuri concrete sau proceduri instituționale care să asigure această confidențialitate.

Mai mult, conform unor relatări, informațiile sensibile ar fi fost divulgate în mediul clasei, iar copilul ar fi fost interpelat public de către un cadru didactic cu privire la demersurile făcute de familie, fapt care poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Reacția tardivă a instituției și impactul raportului psihologic

Conducerea școlii a răspuns oficial situației abia după mai bine de opt luni, în contextul implicării unei echipe juridice și a transmiterii unor notificări formale din partea familiei. Un raport psihologic detaliat de peste zece pagini, întocmit de un specialist, confirmă existența unor consecințe emoționale grave ale bullyingului prelungit asupra copilului.

Într-un comunicat oficial din 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a redus la nivelul unor „interacțiuni spontane dintre copii” situațiile semnalate, contrazicând astfel sesizările scrise și documentate ale familiei. Această poziționare minimalizatoare ridică întrebări privind capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona fenomenul bullying.

Consecințele asupra comunității educaționale și întrebările rămase deschise

Acest caz evidențiază o serie de probleme majore legate de modul în care o instituție privată prestigioasă precum Questfield Pipera gestionează situațiile grave de bullying și stigmatizare medicală. Lipsa unor măsuri documentate, tolerarea unor comportamente agresive și presiunile exercitate asupra familiei afectate sunt aspecte care influențează negativ încrederea în capacitatea școlii de a proteja elevii.

Întrebările fundamentale care rămân fără răspuns includ:

Care sunt mecanismele reale și aplicate pentru protecția elevilor împotriva bullyingului?
De ce nu există o documentație transparentă privind măsurile implementate?
Ce rol joacă factorii economici în gestionarea situațiilor de criză?
Cum este garantată confidențialitatea și siguranța emoțională a copiilor?

În absența unor clarificări oficiale și asumate, aceste probleme ridică semne serioase de întrebare cu privire la responsabilitatea instituției și la modul în care aceasta își îndeplinește misiunea educațională. Pentru mai multe informații despre instituție, consultați pagina oficială a Școlii Questfield Pipera.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro